Daca m-ar intreba cineva cu ce ma pot lauda in ultima vreme as putea raspunde fara sovaire: “Skiing at Grouse!” Am skiat iarna asta in medie cam 3 zile pe saptamana. Si daca tot scriu cu termeni matematici, sa mai dau o medie: am facut cam 6-7 coborari pe zi.

Cum se poate atat de mult ski? Locuim in Burnaby, the Heart of the Greater Vancouver. In 20 de minute cu masina suntem la poalele Muntelui Grouse, de unde luam gondola si in 6 minute suntem pe partie.

In fiecare iarna, de vreo 8 ani incoace, ne cumparam abonament la ski, iar de vreo 5-6 ani cumparam  Y2Play la Grouse. In abonament intra gondola si oricate coborari putem face.

Ceea ce ne permite sa mergem atat de des la ski nu e doar distanta fata de munte ci mai ales faptul ca partia e luminata si deschisa pana la 10pm. Asa ca, si in zilele de lucru, dupa cina, putem trage o fuga la Grouse si in doua ore am facut vreo 5-6 coborari, ne-am aerisit si bucurat de priveliste.

In weekend, sau in zilele in care eu si Cristi nu am avut ore, sau in zilele cu zapada noua cand Gelu si-a putut lua liber am mers de dimineata la ski. Dimineata, in timpul saptamanii, neffind coada la scaune, ai sentimentul ca esti pe partia ta particulara.

Peisajul e mirific. Skiez si fredonez: Oh, lume, ce frumoasa esti!

E minunat cand este vizibilitate nelimitata, fie ca e senin sau ceata in oras. Daca nu e ceata se vad orasul, oceanul, insulele si Mount Baker in departare.  Dar si skiatul pe ceata sau pe furtuna de zapada are farmecul lui: cand e ceata in oras skiem deasupra norilor iar cand e ceata pe munte skiem prin nori.