Searching for Simplicity
One of the things I truly love about living in the Lower Mainland is that you can go to work in the morning, go skiing after work, and then, on the way from the mountains, you can order a sushi dinner and have friends over for this. Or you can go skiing in the morning and then come home in the afternoon, prepare a dinner, and have a nice dinner with friends from all over the world. Or you can go to church in the morning, then go skiing, and then go to the airport and give a ride to their new home to a family of new immigrants. Or you can wake up early in the morning, go skiing, come home, have a fine conversation over lunch with your son about Terrence Malick's Days of Heaven, write a blog entry, prepare for classes, and then go teaching at night.
Moreover, what I truly love about the above scenario is that it represents a short journal entry of our long-weekend.
In seara asta, dupa servici, am facut 6 coborari la Grouse. Da! A inceput sezonul de ski in Vancouver. Asta a fost a 4-a iesire la ski pe anul asta: am mai fost in doua seri/dupa-amieze la Grouse si o zi la Whistler.
Cum a fost? Pe patinoar earu doua perechi de tineri gratiosi; langa focul cu lemne erau vreo alte trei perechi de tineri care le faceau galerie; la Workshop-ul lui Mos Craciun se vedeau jucarii; renii asteptau sa vina copiii sa faca poze cu ei; partia buna; cum ajungeam jos la scaun cum urcam si zburam inapoi pe partie; o fetita de vreo 5 ani cobora in plug, dupa ea venea mama cu un baietel de vreo 3 ani intre schiurile ei; in cabana, langa camin, doua fete cantau colinde si un baiat le acompania la chitara; bradul urias era impodobit cu globuri cat o minge de volei; senin; orasul stralucea.
Astazi am inceput sezonul de hiking cu o iesire usoara - pe stanca din Deep Cove. Ne-am dat intalnire in parc si apoi am pornit pe Baden-Powell trail. Dupa ce am trecut cele 'sapte vai si-o vale adanca' am ajuns in varful stancii, deasupra Indian Arm-ului. Privelistea ne-a taiat respiratia (ce ne-a mai ramas de la urcat...), ca de obicei. Pe stanca fiind, ne-am uitat in jur la ce trasee am mai facut altadata si ne-am propus ca sambata sa facem un alt traseu de incalzire - Jug Island Beach Trail, cu pornire din Belcara Park. Dati un semn daca vreti sa va atasati grupului.
Pozele sunt facute de Anamaria acum 3 saptamani cand a fost la ski cu Cristi, Stefan, si o colega cu copilasii ei. Cred ca le-ar fi stat frumos si lui Didi si Abi in poza asta. Si in altele. Chiar ma gandeam astazi la ei, ca de o luna de zile decand ne milogim de parinti sa onoreze abonamentul lor la Grouse, Didi si Abi ar fi stiut deja sa skieze (sau sa coaboare pe snowboard, daca asta ar fi ales). Ma gandeam pe partie zilele astea (saptamana asta am prins 3 seri la ski) ca au fost in vacanta de primavara si ca tare bine le-ar fi prins sa si-o petreaca la soare si aer. Era plin de copii de varsta lor si in seara asta pe partie. N-aveam cum sa nu ma gandesc cu regret ca ei nu au venit cu noi...
O sa revin cu o postare noua si imagini noi despre saptamana asta la ski.
Cand avem abonament la ski, mersul la Grouse devine rutina. Grouse Mountain inlocuieste sala de sport sau de concert. Aseara si astazi am fost invitati la concert de pian, dar am socotit ca aerul tare si pur si alunecatul pe zapada ne-ar face mai bine chiar decat muzica buna. Mai ales cand timpul liber ne e limitat si trebuie sa alegem...
Am pornit spre munte de dimineata, ca si sambata trecuta. Nu am prins prima gondola, dar nici aglomeratie nu a fost. Am facut cam 4-5 coborari pe ora. La un moment dat, imaginandu-mi ca o sa scriu despre ski si gandindu-ma la cititorii mei, m-am gandit sa fac un exercitiu de imaginatie si sa povestesc despre coborarile noastre (am fost din nou cu Cristi si Gelu) in comparatie cu o calatorie imaginara prin muntii copilariei. Si, in varf la The Cut (partia verde de la Grouse, ca iarasi a fost destul de multa ceata si nu am vrut sa merg la varf, unde skiaza in viteza profesionistii), m-am imaginat in varf la Gorganu. Am facut o coborare printre jnepeni si afini (fara evenimente, ca erau vreo 5m de zapada peste tot :) ) si am ajuns la Stana din Gorganu. Acolo am poposit vreme de-o noua urcare cu telescaunul, am mancat niste jintitza si apoi am pornit din nou la vale. Am mai facut un popas printre brazi pe Ionelu, acolo unde, pe vremuri, cand mergeam spre Gorganu la afine sau la bujor, poposeam sa admiram si sa ascultam crapatul de ziua. Dupa inca o urcare cu telescaunul, eram din nou plecata pe skiuri si noul popas l-am facut la iesirea din brazi, pe Valea Ionelului. Urmatoarea coborare am facut-o pe Ionelu in jos, pana la confluenta cu Fatu. Vreme de inca doua coborari am trecut prin Sebes, am ajuns la Olt si am luat-o spre Talmaciu... Aveam de gand sa ajungem pana in Sibiu, dar cred ca dorul de familia noastra de peste mari si tari, ne-a indemnat sa poposim la Miron si Lala, unde am ramas la taclale...
V-am amuzat, nu?
Cea mai grea coborare pentru mine e, intotdeauna, a 6-a. Atunci simt ca ma dor quadricepsii. Dar dupa inca vreo doua coborari, sunt din nou OK.
Pe langa pozele de rigoare, va trimit link si la harta cu partiile de la Grouse. Poate mai fac pofta prietenilor din Vancouver sa cumpere y2play. (Parca m-ar plati cei de la Grouse sa le fac reclama. :) )
http://www.grousemountain.com/files/PDF/GrouseMountain-WinterTrailMap2010.pdf
Am preluat titlul de la Gelu, care asa s-a exprimat azi, cand am pornit spre casa, dupa ce am inaugurat noul nostru abonament la ski. Avem din nou Y2Play la Grouse Mountain! De data asta, familia marita are abonament la Grouse: Alex si Alecsandra au fost primii care si l-au cumparat, din prima zi in care a fost pus in vanzare. Au urmat Cristi, Anamaria si Stefan, apoi am venit noi din urma. Daca verisorii cei mari ai lui Cristi si Horaratiu, care stiau ce inseamna Y2Play, s-au gospodarit singuri cu procurarea lui, de verisorii cei mici si proaspeti in Canada, Abi si Didi, am avut noi grija si le-am luat abonament.
Azi am facut vreo 8-9 coborari cu o pauza de expresso si prajitura la Altitudes Bistro. Am fost cu Cristi si ne-am dat intalnire acolo cu Alex si Alecs. Zapada a fost foarte buna, iar ceata ne-a facut sa skiem cu grija.
The highlight of the day: Alex si Alecs, care iarna asta au urcat pentru prima data pe snowboards, au tinut pasul cu noi la coborari!
Pregatisem de o vreme pozele pentru postarea asta. Voiam sa povestesc cum, un prieten sosit in vizita din Toronto, a trecut, in drum spre Burnaby, prin Steveston, pe la piata de peste si a venit cu bunatati proaspete... Mamaliga cu somonul si rechinul s-au potrivit de minute. Shrimps si prawns am servit ca aperitiv, cat a stat somonul la cuptor. Pe rechin l-am dat prin faina de malai si apoi l-am prajit. Mai multe... in poze. Ariciul de mare e din alta tura, postat pentru a va face pofta. :)
Theme created for Posterous by Obox
